Medierea ca element inerent procesului de interpretare

 Interpretul poate fi considerat un intermediar... un intermediar intre doua sau mai multe persoane care apartin unor culturi diferite, care vorbesc limbi diferite, care au mentalitati diferite, dar care au acelasi scop, acela de a comunica in ciuda tuturor barierelor lingvistice, culturale, mentale sau sociale. Interpretul devine astfel o punte intre mentalitati diferite, intre culturi deosebite, un punct de legatura intre civilizatii uneori opuse.

Participantii in actul comunicarii au propriile intentii, propriile asteptari, au deziderate si obiective care se manifesta pe parcursul interactiunii. In acest sens exista uneori posibilitatea ca diferentele dintre interlocutori, manifestate la diferite niveluri, sa genereze situatii conflictuale, context in care interpretul capata subit rolul mediatorului, inteles ca persoana care reglementeaza modul de evolutie a intelegerii sensului.

Un exemplu concret, experimentat mai mult ca sigur de toti interpretii, este suprapunerea mai multor vorbitori. In aceasta situatie interpretului ii revine sarcina de a stabili prioritatile si de a reglementa luarile de cuvant, in vederea structurarii fluxului discursului, toate acestea in virtutea calitatii sale de interpret- mediator. Astfel comportamentul sau este acela de “interfata” neutra, nepartinitoare si invizibila.

Mediator cultural, interfata culturala, interpretul reprezinta intalnirea a doua sisteme, facand posibila reconcilierea si coexistenta diferentelor culturale.